Blog

Istoria cârnaților

Legenda spune că…

Despre cârnați se spune că au reprezentat un deliciu încă de acum 5 000 de ani și că sumerienii pregăteau amestecul de carne de vită și porc pe care le introduceau într-un maț de animal. Pentru a putea fi păstrat o vreme îndelungată, cârnații erau sărați și afumați.

Babilonienii au fost cei care au îmbunătățit clasica rețetă a cârnaților prin adăugarea diferitelor ierburi aromate.

Despre cârnați putem vorbi încă din Grecia antică, deoarece majoritatea mezelurilor erau preparate din carne de porc.  Cârnații din sânge au fost menționați în ”Odiseea”, dar în ciuda faptului că se vorbește despre consumarea cârnaților de către greci, nu există dovezi că grecii ar fi inventat acest produs.

Nu sunt informații foarte clare în ceea ce privește inventatorul acestora, însă există dovezi arheologice și se zvonește că acest produs a fost folosit începând cu anul 50 000 î.Hr. Cum au început oamenii să prepare acest produs? Umplând carnea de la animale și intestinele curățate ale acelorași animale.

 

Știați că…

  • În zilele noastre, la o reprezentație sportivă, de exemplu fotbal, oamenii preferă să consume semințe de floare soarelui, în timp ce în Atena sau Roma spectatorii consumau cârnați uscați;
  • Cârnații sunt considerați ca fiind preperatul numărul 1 din casă în Maria Britanie, cu mult înaintea clasicului sandviș cu brânză sau șuncă. Aceștia alcătuiesc 1720 de mese incluzând sandvișuri cu cârnați, caserole cu cârnați, cârnați de porc/vită și alte sortimente;
  • Cârnații sunt considerați un aliment de bază pentru grătar, iar împreună cu burgerii reprezintă elementele esențiale ale unei ocazii speciale;
  • Cuvintul din engleză ,,Sausage’’ reprezintă numele anglo-saxon al acestui produs și provine din limba latină, însemnând „preparat cu multă sare”;
  • Poetul grec, Epicharmus, a compus în secolul al V-lea î.Hr comedia  „Cârnatul”;
  • Nemții produc peste 1 000 de cârnați de varietăți diferite. Celebrul ,,wurst” reprezintă pentru nemți un preparat gourmet, rețeta păstrându-se cu sfințenie. Nemții sunt stricți când vine vorba despre păstrarea rețetei (aceasta se protejează precum un secret de importanță națională).
  • Cârnații sunt prezenți și la Recordul Mondial și anume cel mai lung cârnat din lume ( acesta fiind menționat și în Cartea Recordurilor). Compania care a reușit această performanță este J.J. Tranfield din Marea Britanie. Recordul s-a înregistrat în anul 2000, cârnatul având 59.14 km.

 

Când se consumă acest produs?

Potrivit Comisiei pentru carne și animale, au fost identificate 6 situații în care oamenii consumă acest produs:

  1. Grătar;
  2. Mic dejun;
  3. Ca o mâncare ,,comfortabilă” (sau la îndemână);
  4. Pentu mesele copiilor;
  5. Gustări;
  6. Masa de prânz.

De asemenea, aceștia ar fi identificat și o a 7-a situație și anume ,,Satisfăcător de sofisticat”. Se vorbește aici despre cârnații gourmet, aceștia fiind mai diferiți făță de cârnații tradiționali.

 

Tipuri de cărnați:

  1. Proaspeți: cârnații proaspeți conțin carne ce nu a fost gătită. Acesta trebuie păstrat înghețat până când este gata de folosire. De exemplu, acest tip de cărnat poate fi gătit pe grătar sau la abur.
  2. Semipreparați: cârnații sunt fierți în prealabil.
  3. Afumați: cârnații sunt pregătiți prin afumare. Se lasă să ardă un foc lent, în timp ce fumul aromatizează carnea. Acest tip de cârnat este deja fiert așa că se poate mânca și în forma sa inițială
  4. Uscați: acesta este unul dintre cele mai unice tipuri de cârnați. Făcuți proaspăt, cârnații sunt sărați și agățați pentru a se usca luni întregi. În timpul procesului de uscare, sarea, expunerea la aer și timpul lucrează împreună pentru a găti carnea.

 

Cârnații sunt un produs simplu de preparat, putând fi savurat în mai multe moduri (exemplu: într-un sandviș, alături de o garnitură, la micul dejun etc). Aceștia sunt potriviți pentru orice tip de masă și fiind foarte variați, există o aromă potritivă pentru toată lumea.

 

 

 

Surse: